De cand eram copil marea m-a fascinat. Mi-a oferit cele mai frumoase vacante, spectacole, povesti, m-a ascultat atunci cand am simtit ca trebuie sa ii vorbesc,mi-a daruit liniste. M-am nascut langa ea, intr-un oras in care aceasta vegheaza de mii de ani. A fost strajer pentru o fosta colonie a cetatii grecesti Heraclea Pontica, Callatis, si apoi a devenit bijuteria orasului de astazi, Mangalia. Nemarginirea ei iti starneste cele mai mari curiozitati. Te indeamna la cunoastere, la construit puzzle-uri din cele mai deosebite scoici, te cheama sa asculti muzica valurilor, sau chiar sa cauti acele cochilii de rapane pe care, daca le duci intr-un loc in care domneste linistea, auzi…

“Viata ne-a dat tuturor, intr-un moment sau altul, clipe in care tot ceea ce faceam avea transparenta cristalului si azurul unui cer fara nori”. De curand am recitit Arta simplitatii, iar paragraful de mai sus mi-a atras atentia la acel moment, l-am fixat cu privirea timp de cateva secunde, apoi am continuat lectura fara sa ma gandesc ca deja il retinusem. Nu mi-am mai amintit de el pana acum, cand incercand sa ordonez cateva ganduri pe care as dori sa le transmit unui om deosebit, acestea s-au asezat precum piesele unui joc de puzzle. Si cum nimic nu este intamplator am realizat ca altfel nu as fi avut cum sa…